Drag prieten,

A trecut ceva timp de când nu ți-am mai scris.

Uneori simt că este așa de greu să scriu, să gândesc, să fiu reală. Am un burn out constant, o stare pe care nu o pot ignora sau rezolva. Simt că singura rezolvare ar fi să renunț pur și simplu la ceea ce mă ține pe loc dar paradoxal și pe linia de plutire.

Mi-am zis câ există viață după corporație dar cumva devine din ce în ce mai greu, din ce în ce mai nedrept, vulgar și submediocru.

Nu pot să văd decât cum standardele coboară de la an la an, de la quarter la quarter.

Am ales să mergem mai departe cu candidații preselectați dinainte de interviu. Deci munca mea a fost doar de show și cel mai probabil a fost un ritual de umilire.

Un adevărat simulacru. O pierdere de timp în care am aflat nimic. Mi s-a spus că după 3 ani ar trebui să diu mândră că am învățat să scriu select * from într-o bază de date și că știu să dau click pe o pagină de internet.

Când am menționat ce am făcut înainte mi s-a spus că a trecut o decadă.

Quiet quit. Move on.

Am ajuns să am un sentiment de dezgust pentru customer support. Sunt complet sătulă de reclamații non stop, de clienți nepoliticoși care cer luna de pe cer, care nu au habar ce face produsul pe care l-au cumpărat, care cer ședințe peste ședințe pentru lucruri triviale astfel pierzând timp în defavoarea altora, de management care zice este alegerea ta apoi îți impun să oferi ajutor proactiv excepțional la excepție. Clienți care cer servicii care în mod general se fac contra cost în mod gratis. De colegi binevoitori care te escalează imediat după ce i-ai ajutat.

Un AI ar trebui să automatizeze partea asta, nu să fure artă de pe net și să creeze balerina flat white.

Mă simt înfrântă dar mă gândesc că nu va fi veșnic. Cânda voi scăpa de purgatoriul ăsta.

Atât pentru astăzi.

Îmi era dor de tine.

Andreea