Aer

Mercurial

Schimbarea bate la usa dar eu refuz sa accept ca lucrurile trebuie sa se schimbe intr-un mod fundamental.

Daca acceptam si puneam punct la momentul potrivit mai eram in situatia asta?

Refuz sa vad cum apa ajunge la tavan si abia mai pot respira. Ma tin de mobilerul vechi care miroase a amintiri inghetate și naftalina.

Am pastrat in mine tot si acum refuleaza in ganduri negre, fum de tigara si parfum de visine.

Dezolare. Ma simt blocata. Rasturnata.

Nu mai am energie si eventual trebuie sa ma scufund ca sa pot respira apa.

Sa renasc altfel. Mai putin cum sunt acum, mai mult cum trebuie sa fiu in aceasta jungla de superficialitate si rautate gratuita.

Mon ami,

Uneori alegem o persoana si ne deschidem, ne dezbracam de filtrele si de mastile pe care le folosim zilnic.

Ne aratam partile cele mai sensibile si vulnerabile sperand sa fim vazuti. Sperand sa cream o conexiune care sa dea sens si culoare vietii.

Ma gandesc daca vizual sunt inconfortabila, daca proiectez o umbra din interiorul celor care ma privesc in acea nuditate si sinceritate.

Sau sunt o Medusa ce transforma totul in piatra cu o privire?

Sunt eu asa greu de privit? nu zambesc suficient? de ce as zambi? de ce este necesar?

Sau doar distrag atentia intr-un mod abject? sacai ca un copil naiv.

Nu inteleg cand sa ma opresc, nu vad ca vorbesc adultii.

Trimisa la colt de educatorul cel strict.

Mon ami esti orbit si nu este datoria mea sa te vindec.

Cordial, a ta…

Andreea