Mon ami,

Uneori alegem o persoana si ne deschidem, ne dezbracam de filtrele si de mastile pe care le folosim zilnic.

Ne aratam partile cele mai sensibile si vulnerabile sperand sa fim vazuti. Sperand sa cream o conexiune care sa dea sens si culoare vietii.

Ma gandesc daca vizual sunt inconfortabila, daca proiectez o umbra din interiorul celor care ma privesc in acea nuditate si sinceritate.

Sau sunt o Medusa ce transforma totul in piatra cu o privire?

Sunt eu asa greu de privit? nu zambesc suficient? de ce as zambi? de ce este necesar?

Sau doar distrag atentia intr-un mod abject? sacai ca un copil naiv.

Nu inteleg cand sa ma opresc, nu vad ca vorbesc adultii.

Trimisa la colt de educatorul cel strict.

Mon ami esti orbit si nu este datoria mea sa te vindec.

Cordial, a ta…

Andreea